Decalajul de gen: femeile din Moldova trăiesc cu 8,8 ani mai mult decât bărbații

Un decalaj de 8,8 ani la speranța de viață

În 2025, speranța de viață la naștere în Republica Moldova a fost de 72,8 ani pe total: 68,4 ani pentru bărbați și 77,2 ani pentru femei (BNS). Diferența de 8,8 ani arată că avantajul feminin de longevitate nu s-a redus odată cu creșterea generală a speranței de viață.

Pe intervalul 2014–2025, ambele sexe au câștigat ani de viață: bărbații +3,1 ani (de la 65,3 la 68,4), femeile +3,5 ani (de la 73,7 la 77,2). Pentru că femeile au avansat mai rapid, decalajul s-a lărgit cu 0,4 ani, de la 8,4 ani în 2014 la 8,8 ani în 2025.

Seria nu este liniară. În 2021, anul cu cea mai ridicată rată a mortalității din perioadă (17,5‰, BNS), speranța de viață a scăzut la 65,1 ani la bărbați și 72,9 ani la femei, iar decalajul s-a îngustat temporar la 7,8 ani — șocul de mortalitate i-a afectat pe ambii. Maximul perioadei a fost atins în 2023 (9,0 ani).

Decalajul este mai pronunțat la sat. În 2025, bărbații din mediul rural trăiau în medie 67,4 ani, iar femeile 76,6 ani — o diferență de 9,2 ani. În mediul urban, diferența era de 8,4 ani (69,7 față de 78,1 ani). Un bărbat de la sat avea, în 2025, cu 2,3 ani mai puțin decât unul de la oraș, în timp ce diferența urban-rural la femei era de 1,5 ani.

Supramortalitatea masculină se citește în structura populației

La 1 ianuarie 2026, populația cu reședință obișnuită era de 2.365.645 de persoane: 1.102.817 bărbați (46,6%) și 1.262.828 femei (53,4%), adică un surplus de 160.011 femei (BNS). La 1 ianuarie 2015, surplusul era de 109.633 de persoane — în 11 ani, acesta a crescut cu 46% în termeni absoluți.

Exprimat ca raport, în 2015 reveneau 1.080 de femei la 1.000 de bărbați, iar în 2026 — 1.145 (calcul Socium pe date BNS). Dezechilibrul este generat atât de mortalitatea masculină mai ridicată, cât și de structura migrației, pe care datele disponibile aici nu o separă.

Între 2015 și 2026, numărul bărbaților s-a redus cu 265.530 de persoane (−19,4%), iar al femeilor cu 215.152 (−14,6%). Scăderea totală a populației a fost de 480.682 de persoane (−16,9%).

Contrar intuiției, dezechilibrul este mai mare la oraș: în 2026 reveneau circa 1.200 de femei la 1.000 de bărbați în mediul urban, față de 1.099 în mediul rural (calcul Socium pe date BNS). Vârsta medie confirmă feminizarea populației vârstnice: 42,5 ani la femei față de 38,8 ani la bărbați în 2026, cu un maxim la femeile din mediul rural — 43,8 ani.

Paradoxul: trăiesc mai mult, participă mai puțin

În 2025, rata de participare la forța de muncă a femeilor de 15–64 de ani a fost de 49,1%, față de 55,8% la bărbați — o diferență de 6,7 puncte procentuale (BNS). La rata de ocupare, decalajul era de 6,0 p.p.: 47,4% față de 53,4%.

Problema nu este șomajul, ci neparticiparea. Rata șomajului BIM a femeilor (15–64 ani) era în 2025 de 3,5%, mai mică decât cea a bărbaților (4,4%). În schimb, rata de inactivitate feminină ajungea la 50,9%, cu 6,7 p.p. peste cea masculină (44,2%). Practic, jumătate dintre femeile de vârstă activă nu erau nici ocupate, nici în căutarea unui loc de muncă.

Contextul general este unul de restrângere: rata de ocupare 15–64 ani pe total țară a scăzut de la 52,3% în 2024 la 50,3% în 2025, iar rata de inactivitate a urcat de la 45,4% la 47,7% (BNS).

2024–2025: decalajul s-a închis, apoi s-a redeschis

Diferența de participare între bărbați și femei (15–64 ani) a fost de 7,0 p.p. în 2019, s-a îngustat până la 2,5 p.p. în 2024 — minimul seriei disponibile — și s-a redeschis la 6,7 p.p. în 2025 (BNS).

Mișcarea a venit aproape integral din partea femeilor: rata lor de participare a scăzut de la 53,4% în 2024 la 49,1% în 2025 (−4,3 p.p.), în timp ce la bărbați a rămas practic neschimbată (55,9% → 55,8%).

O variație de această amplitudine într-un singur an, într-o anchetă prin sondaj, trebuie tratată cu prudență: ea poate reflecta atât schimbări reale pe piața muncii, cât și efecte de revizuire a bazei de populație după recensământ. Datele disponibile nu permit separarea celor două cauze.

Ce nu arată datele

Seria privind câștigul salarial mediu lunar brut — 15.594,5 lei (796 euro) în 2025, față de 4.089,7 lei (219,5 euro) în 2014 — nu este dezagregată pe sexe în datele folosite aici. Prin urmare, dimensiunea diferenței salariale de gen în Moldova nu poate fi estimată din această sursă.

La fel, indicatorii sărăciei absolute pentru 2025 sunt disponibili doar pe medii de reședință (31,1% pe total țară, 40,0% la sat, 21,1% la oraș), nu și pe sexul capului de gospodărie — o limitare importantă, dat fiind că femeile vârstnice singure sunt o categorie-cheie de risc.

Două avertismente tehnice. Primul: între 2023 și 2024 structura urban-rural a populației se modifică abrupt (mediul urban urcă de la 1.071.709 la 1.118.345 de persoane, cel rural scade de la 1.420.569 la 1.297.204), ceea ce indică o revizuire a bazei de date, nu o migrație internă de această amploare. Al doilea: ratele mortalității infantile din 2025 pe medii (17,6‰ urban și 1,2‰ rural) se abat radical de la seria anterioară și nu trebuie interpretate ca atare fără verificarea metodologiei de înregistrare.

Datele privind nupțialitatea și divorțialitatea se opresc la 2024, când rata căsătoriilor era de 6,2‰ pe total țară (7,7‰ urban, 4,8‰ rural), față de 9,0‰ în 2014.

Ce înseamnă pentru Moldova

Primo: un decalaj de 8,8 ani la speranța de viață, cu vârful de 9,2 ani în mediul rural, indică o concentrare a riscurilor de sănătate la populația masculină. Datele disponibile nu conțin mortalitatea pe cauze, însă dimensiunea diferenței indică o zonă prioritară pentru programele de screening și prevenție, în special la sat.

Secundo: rezerva cea mai mare de forță de muncă este inactivitatea feminină — 50,9% dintre femeile de 15–64 de ani în 2025, față de 44,2% la bărbați. O strategie de ocupare care vizează doar reducerea șomajului (3,5% la femei) atinge o problemă marginală; relevante sunt mai degrabă serviciile de îngrijire, transportul și munca flexibilă.

Tertio: cu 1.145 de femei la 1.000 de bărbați și o vârstă medie feminină de 42,5 ani (2026), sistemul de pensii și serviciile de îngrijire de lungă durată vor avea un beneficiar predominant feminin, rural și vârstnic. Dimensionarea lor pe baza mediilor pe total populație subestimează această structură.

Quarto: absența dezagregării pe sexe la salarii și la indicatorii sărăciei limitează evaluarea politicilor de egalitate de gen. Publicarea acestor serii de către BNS ar permite măsurarea, nu doar presupunerea, decalajelor economice dintre femei și bărbați.

Surse

• Biroul Național de Statistică (BNS), banca de date statistice