Remitențe: Moldova, 9,4% din PIB în 2025, sub Georgia și de 10,9 ori peste media UE

Clasamentul 2025: Moldova, a doua cea mai dependentă economie din grup

În 2025, remitențele primite au echivalat cu 9,41% din PIB în Republica Moldova, potrivit datelor Băncii Mondiale. Este a doua valoare din grupul analizat, după Georgia (11,17%), și cu mult peste România (2,48%), Bulgaria (2,11%), Polonia (0,91%) și media Uniunii Europene (0,86%).

Decalajul față de UE rămâne de un ordin de mărime: ponderea moldovenească este de aproximativ 10,9 ori mai mare decât media europeană și de 10,3 ori mai mare decât a Poloniei. Față de România — cea mai relevantă comparație instituțională și lingvistică — raportul este de 3,8 la 1.

Pentru Ucraina nu există valoare pentru 2025 în seria Băncii Mondiale; ultimul an disponibil este 2024, cu 6,29% din PIB, în scădere de la 10,36% în 2022, primul an al invaziei pe scară largă. Comparația cu Ucraina trebuie, deci, citită pe ani diferiți.

Traiectoria 2014–2025: o scădere de 57% în Moldova, stagnare în Georgia

Seria pe doisprezece ani arată o apropiere lentă a Moldovei de tiparele regionale. În 2014, remitențele reprezentau 22,08% din PIB — de două ori nivelul din Georgia (11,06%) din același an. Până în 2025, ponderea a coborât la 9,41%, o reducere de 12,67 puncte procentuale, respectiv cu 57,4% în termeni relativi.

Georgia a urmat o traiectorie opusă: a urcat de la 9,58% în 2015 la un maxim de 15,42% în 2022, apoi a scăzut la 11,17% în 2025, rămânând totuși ușor peste nivelul din 2014. Georgia a depășit Moldova pentru prima dată în 2022 (15,42% față de 14,03%), iar în 2025 diferența este de 1,76 puncte procentuale în favoarea Georgiei.

România și Bulgaria au oscilat într-un interval îngust pe tot parcursul perioadei: România între 2,48% (2025) și 3,26% (2019), Bulgaria între 2,11% (2025) și 3,52% (2017). Polonia a coborât aproape continuu după 2016, de la 1,43% la 0,91% în 2025 — nivel apropiat de media UE (0,86%).

De ce scade ponderea: numitorul crește mai repede

Indicatorul este un raport, iar scăderea lui nu înseamnă automat că fluxurile trimise de diasporă s-au redus în valoare absolută — seriile folosite nu conțin sumele în dolari, doar ponderile în PIB. Aritmetic, o pondere în scădere poate reflecta atât fluxuri mai mici, cât și un PIB care crește mai repede.

Al doilea mecanism este documentat de date: PIB-ul pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare al Moldovei a crescut de la 8.643 USD internaționali în 2014 la 19.996 în 2025 (+131,3%), potrivit Băncii Mondiale. În același interval, PIB-ul pe locuitor al României a urcat de la 20.633 la 50.895 USD internaționali (+146,7%), iar al Georgiei de la 11.771 la 29.414 (+149,9%).

În paralel, câștigul salarial mediu lunar brut din Moldova a crescut de la 219,5 euro în 2014 la 796,0 euro în 2025, potrivit BNS — o majorare de 262,6%. Relația dintre salariul intern și fluxurile externe rămâne însă o corelație de context macroeconomic, nu o legătură cauzală demonstrabilă cu datele de față: nu dispunem de serii privind numărul de migranți, destinațiile sau canalele informale de transfer.

Inegalitate scăzută, venituri scăzute: paradoxul moldovenesc

La capitolul distribuție a veniturilor, Moldova conduce clasamentul regional în sens pozitiv: indicele Gini a fost de 26,8 în 2023, cel mai redus dintre țările comparate cu date pentru acel an — sub Polonia (28,5), România (29,8) și cu 12,7 puncte sub Bulgaria (39,5). Georgia avea 33,9 în 2024, iar Ucraina 25,6 în ultimul an disponibil, 2020 — o valoare mai mică, dar dintr-un an anterior, deci necomparabilă direct.

Egalitatea relativă nu înseamnă însă bunăstare. În 2025, rata sărăciei absolute în Moldova a fost de 31,1% la nivel național și de 40,0% în mediul rural (21,1% în urban), potrivit BNS. Pentru comparație directă cu UE nu există date: indicatorul european AROPE (risc de sărăcie sau excluziune socială), la care UE-27 a înregistrat 20,9% în 2025 și România 27,4%, nu include Republica Moldova în baza Eurostat.

Un al doilea decalaj structural ține de piața muncii. Rata șomajului estimată de OIM pentru Moldova a fost de 1,51% în 2025, față de 5,93% în UE și 12,10% în Georgia. Cifra trebuie citită cu prudență: BNS raportează pentru același an o rată a șomajului BIM de 3,9% la grupa 15–64 de ani, o rată de ocupare de 50,3% și o rată de inactivitate de 47,7%. Șomajul scăzut reflectă, în bună parte, o forță de muncă redusă numeric, nu o piață a muncii saturată.

Ce înseamnă pentru Moldova

Reducerea ponderii remitențelor în PIB diminuează, mecanic, expunerea consumului intern și a încasărilor bugetare la șocuri externe — recesiuni în țările-gazdă, deprecieri valutare sau restricții de mobilitate. Monitorizarea trebuie însă făcută pe valori absolute și pe canale de transfer, nu doar pe ponderi, pentru a distinge între „economie mai mare” și „fluxuri mai mici”.

Comparația cu Georgia arată că nivelul dependenței nu converge automat spre media europeană: în aceeași perioadă în care ponderea Moldovei a scăzut cu 57%, cea a Georgiei a rămas peste 11% din PIB. Scenariul de politici publice relevant este, deci, unul de tranziție gestionată, nu de evoluție inevitabilă.

Combinația dintre o inegalitate scăzută (Gini 26,8 în 2023) și o sărăcie absolută ridicată (31,1% în 2025) indică un profil de venituri comprimat la un nivel jos. Într-o astfel de distribuție, instrumentele redistributive clasice au un efect limitat; creșterea veniturilor din muncă și a ratei de ocupare — 50,3% la grupa 15–64 de ani în 2025 — are o pondere explicativă mai mare.

Pentru comparabilitatea internațională a sărăciei și excluziunii sociale, absența Moldovei din seria Eurostat AROPE rămâne o limitare: fără acest indicator, decalajul față de România (27,4% în 2025) sau față de UE-27 (20,9%) nu poate fi cuantificat direct.

Surse

• Banca Mondială, World Development Indicators
• Eurostat, baza de date
• Biroul Național de Statistică, banca de date statistice